Adhyatma Yoga – cunoașterea Sinelui Suprem

«O viață trăită din plin nu se poate obține decât cu prețul propriului eu».

Hermann Hesse, Lupul de stepă

Adhyatma Yoga (din sanscrită adhya „deasupra-, supra-” și atma „eu, sine, esență, suflet”) este o știință și practică străveche a autorealizării, sau autocunoașterii, care își are originea în tradiția filosofică Advaita („nedualistă”) Vedanta („sfârșitul, încheierea Vedelor”), întemeiată de reformatorul și gânditorul hindus Adi Shankaracharya (sec. VIII e.n.). Potrivit acestuia, întreaga lume multiplă, de care ne simțim separați ca urmare a activității simțurilor și minții noastre, este în realitate Brahman, adică conștiința pură, un fel de temelie a existenței care o pătrunde în întregime, fără rest (de aici Advaita — literalmente „nu-doi, fără al doilea”).

Dualitatea lumii, percepută la nivel individual, subiectiv, este o consecință a ignoranței noastre ontologice (sanscrită avidyā), în timp ce, obiectiv, ea reprezintă activitatea energiei creatoare a lui Brahman – Maya (literalmente „iluzie, aparență”). Datorită importanței ideii de Maya în doctrina Advaita, oponenții ei numesc uneori această învățătură mayavada („calea iluziei”), deși această denumire nu redă sau pur și simplu ignoră subtilitatea filosofică și argumentația rațională profundă a principiilor de bază ale doctrinei nedualității.

Spre deosebire de multe alte forme de yoga, Adhyatma Yoga își propune depășirea dualității și unirea eului uman limitat cu Sinele Suprem, dizolvarea conștiinței finite și limitate în Conștiința cosmică sau, așa cum ar spune yoghinii experimentați din tradiția lui Patanjali, transformarea vijnanei, mintea noastră obișnuită, în jnana, înțelepciune, gnoză pură. Cel care realizează această trecere epistemologică atinge eliberarea și înțelepciunea încă din această viață, devenind jnani (sanscrită jñāni, „cel care știe, înțeleptul”) și jivanmukta (jīvanmukta — „sufletul eliberat”).

Pentru atingerea acestei stări – iar în aceasta constă unicitatea abordării Advaita — sunt folosite diverse tehnici: practica asanelor, pranayama, cântarea mantrelor, practicile ascetice, slujirea dezinteresată, venerarea divinității alese (sanscrită iṣṭa-devatā), meditația, studiul și interpretarea textelor sacre, însă cea mai înaltă metodă este considerată tocmai cunoașterea directă a lui Atman prin dezvoltarea intuiției spirituale, a cunoașterii (sanscrită jñāna).

Deoarece această cunoaștere era considerată inițial apanajul și țelul celor aleși, doctrina Advaita era privită drept prerogativa castei brahmanilor, a preoților, spre deosebire, de exemplu, de budism, al cărui întemeietor, Siddhartha Gautama, era kshatriya (războinic) și proclama universalitatea învățăturii sale, negând totodată autoritatea Vedelor și a altor scripturi sacre. Trebuie remarcat aici că Advaita lui Shankara s-a dezvoltat tocmai în polemică cu budismul Mahayana și a preluat multe de la această învățătură neortodoxă (sanscrită nāstika) în cadrul hinduismului, ceea ce le-a permis multor oponenți să o numească „criptobudism” (sanscrită pracanna bauddham).

Adhyatma Yoga a ajuns în Europa datorită eforturilor panditului (doctorului) Hari Prasad Shastri (1881-1956), reprezentant al unei linii spirituale care, potrivit tradiției, urcă până la însuși Shankaracharya. Doctorul Shastri s-a născut într-o familie brahmanică modestă din nordul Indiei, a studiat din fragedă copilărie sanscrita și filosofia indiană clasică și a devenit cunoscut în lumea academică drept traducător și comentator al textelor aparținând marilor tradiții spirituale ale Orientului (hinduism, budism, confucianism, islam), a deținut funcții didactice la universități de elită din Japonia și China, stabilindu-se în ultima perioadă a vieții sale la Londra. În capitala Imperiului Britanic a înființat societatea spirituală Shanti Sadan („Casa Păcii”), în care discipolii săi puteau continua studiul și comentarea textelor clasice ale tradiției, precum și adaptarea învățăturii la provocările și posibilitățile timpului nostru.

Unul dintre discipolii dr. Shastri, britanicul Trevor Pryce Leggett (1915-2000), având o experiență îndelungată și merite în cele mai diverse domenii – de la judo și meditația zen până la șahul japonez — a fost și autor de cărți cu tematică spirituală, dintre care unele au fost sau sunt în curs de traducere în limba rusă, în special „Bijuterii din plasa lui Indra” (engl. Jewels from the Indra Net) și „Realizarea Sinelui Suprem” (engl. Realization of the Supreme Self). Toate cărțile sale sunt publicate de organizația desemnată drept unic deținător al drepturilor de autor prin testamentul său (engl. Trevor Leggett Adhyatma Yoga Trust). Fragmente din aceste cărți vor fi publicate în versiune prescurtată aici și integral pe site-ul oficial — tlayt.net

autor-: Alex Martya